Evaluarea dezvoltării copilului poate fi:

1. Inițială
2. Complexă
3. Specifică

Evaluarea inițială se realizează în cazul existenței unor semne privind potențialele probleme de dezvoltare ale copilului/elevului, sesizate de către părinți, medicul de familie sau cadrele didactice în urma observațiilor, rezultatelor școlare, comportamentului copilului/elevului, după o perioadă de adaptare a acestuia în instituție, care variază de la 1 la 2 luni, în funcție de situație.

Evaluarea complexă se realizează de către Structura teritorială de asistență psihopedagogică în scopul:

a) stabilirii nivelului actual de dezvoltare al copilului/elevului şi previziunea evoluției în etapa următoare;

b) identificării cerințelor educaționale speciale ale copilului/elevului;

c) determinării competențelor şi a necesităților speciale şi specifice pe diverse domenii de dezvoltare;

d) recomandării celei mai adecvate forme de incluziune educațională (totală, parțială, ocazională, la distanță); e) stabilirii şi recomandării serviciilor de suport educațional şi specific (asistență/consiliere psihologică, asistență logopedică, psihopedagogică şi ocupațională etc.), care răspund interesului superior al copilului şi necesităților lui de dezvoltare.

Evaluarea specifică este un proces complex şi detaliat, realizat de un specialist (psiholog, logoped, psihopedagog) din cadrul Centrului Republican de Asistență psihopedagogică şi/sau al structurilor teritoriale de asistență psihopedagogică, pe domenii de dezvoltare, fiecare având scopuri, instrumente standardizate şi metode specifice pentru evaluarea abilităților, comportamentelor sau nevoilor particulare ale copiilor/elevilor. Evaluarea specifică se realizează la solicitarea părinților/reprezentanților legali ai copilului, structurilor/instituțiilor cu competențe în domeniul protecției copilului, precum şi reprezentanților instituțiilor de drept (Inspectoratul de Poliție, Procuratura, Instanța de judecată, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului) sau prin autosesizarea structurilor teritoriale de asistență psihopedagogică, în cadrul procesului de evaluare complexă.

Evaluarea dezvoltării copilului se realizează în conformitate cu Metodologia de evaluare a dezvoltării copilului/elevului din instituțiile de învățământ general și profesional tehnic.

Link Metodologie:

Evaluarea complexă a dezvoltării copiilor

„Cerințe Educaționale Speciale” este termenul folosit pentru a descrie dificultățile de învățare sau dizabilitățile ce îi îngreunează pe unii copii să învețe în același ritm, precum alți copii de vârsta lor.

Conform documentelor UNESCO (1995), cerințe educaționale speciale au copiii/elevii cu:

• întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/dificultăţi severe de învăţare;
• tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
• tulburări de limbaj;
• dificultăţi de învăţare;
• dizabilități fizice/neuromotorii;
• dizabilități de văz;
• deficienţe de auz

Dacă un copil are o performanță școlară mai scăzută și progresează mai lent, nu înseamnă neapărat că are o cerință educațională specială. În astfel de situație contează monitorizarea progresului acestui copil în mod regulat, pentru a determina dacă se extinde sau apar alte decalaje între el și colegii lui.

Procesul educaţional pentru copii cu cerințe educaționale speciale se desfăşoară în conformitate cu:

– curriculumul învăţămîntului general;

– planul educațional individualizat, elaborat în baza recomnadărilor Structurii Teritoriale de Asistenţă Psihopedagogică.

Pregătirea și formarea personalului care își desfășoară activitatea în domeniul educației copiiilor cu cerințe educaționale speciale sunt stabilite prin reglementări specifice elaborate de Ministerul Educației și Cercetării.